Stimă de sine, stil de ataşament şi dependenţa de smartphone

Stimă de sine, stil de ataşament şi dependenţa de smartphone

Prezenta cercetare a explorat relațiile dintre stima de sine, stilurile de atașament, variabilele demografice (vârstă și gen) și dependența de smartphone (SPATOTAL), oferind o perspectivă integrată asupra factorilor psihologici care pot influența utilizarea problematică a tehnologiei mobile. Rezultatele obținute contribuie la înțelegerea complexității acestui fenomen, evidențiind atât aspecte confirmate de literatura de specialitate, cât și particularități specifice eșantionului studiat.

Rolul stimei de sine în dependența de smartphone

Analiza corelațională a relevat o asociere negativă semnificativă între stima de sine și dependența de smartphone, ceea ce indică faptul că indivizii cu o stimă de sine mai ridicată manifestă tendințe mai reduse către utilizarea problematică a smartphone-ului. Acest rezultat este în concordanță cu literatura de specialitate, care evidențiază faptul că persoanele cu stiluri de atașament anxios pot utiliza tehnologia mobilă ca strategie de reglare emoțională sau de compensare a insecurității relaționale (Gritti, E. S., Bornstein, R. F., & Barbot, B., 2023).

Mecanismele psihologice prin care stima de sine influențează utilizarea smartphone-ului pot include o mai bună reglare emoțională, o percepție pozitivă asupra propriei persoane și o capacitate sporită de a face față stresului fără a recurge la evitarea prin intermediul tehnologiei digitale. Astfel, intervențiile care vizează consolidarea stimei de sine pot fi strategii eficiente în prevenirea și reducerea dependenței digitale, numeroase studii anterioare subliniând importanța stimei de sine ca factor protector în fața comportamentelor adictive legate de tehnologie (Kim et al., 2018; Liu et al., 2022).

Impactul stilurilor de atașament

Rezultatele au evidențiat o relație pozitivă, de intensitate redusă, între stilul de atașament anxios și dependența de smartphone. Aceasta sugerează că persoanele cu un atașament anxios, caracterizate prin nevoia accentuată de aprobare și temeri legate de respingere, pot utiliza smartphone-ul ca o modalitate de compensare a insecurității relaționale sau ca o strategie de reglare emoțională (Šmahel, D., 2015). Acest aspect este susținut şi de literatura recentă care indică faptul că tehnologia mobilă poate funcționa ca un substitut relațional temporar pentru persoanele cu atașament anxios (Gritti et al., 2023). Pe de altă parte, stilul de atașament evitant nu a fost asociat semnificativ cu dependența de smartphone, ceea ce poate reflecta tendința persoanelor evitante de a menține distanța față de relații, inclusiv cele mediate digital, reducând astfel probabilitatea dezvoltării unui comportament dependent.

Chiar dacă astfel rezultatele infirmă ipoteza (H3) care presupunea o relaţie negativă semnificativă între variabila ataşament evitant şi variabila dependenţa de smartphone, totuşi literatura de specialitate nu e contrazisă vehement prin aceasta (şi nici de realitatea de la nivelul interacţiunilor online) întrucât şi unii cercetători (e.g., Parent, Bond, & Shapka, 2023) au constatat  o lipsă de corelație directă cu dependența de smartphone per se, sugerând că evitarea se manifestă prin controlul strict al interacțiunilor online (dependenţa compulsivă putându-se manifesta prin utilizarea smartphone-ului pentru alte scopuri decât interacţiunile sociale) (Parent, N., Bond, T. A., & Shapka, J. D., 2023).

Diferențe în funcție de vârstă și gen

Analiza diferențelor în funcție de vârstă și gen nu a relevat diferențe semnificative în nivelul dependenței de smartphone.

Deși există o percepție comună conform căreia tinerii și femeile ar putea fi mai vulnerabile la dependența de tehnologie, rezultatele acestui studiu nu susțin această ipoteză. Lipsa diferențelor semnificative poate fi explicată prin faptul că utilizarea smartphone-ului a devenit omniprezentă în toate grupele demografice, reducând decalajele tradiționale, şi mai ales prin faptul că grupele de vârstă analizate au cuprins persoane adulte de peste 18 ani, deci nu tineri, adolescenţi, care potrivit literaturii au scorurile cele mai mari la dependenţa de smartphone. În plus, în acest studiu grupurile fost destul de largi (pentru a asigura un număr proporţional şi echilibrat de participanţi în ambele, şi de ceea foarte apropiate între ele ca nivel al vârstei (18-45, şi respectiv 45+).

În plus, de remarcat că acest rezultat vizând inexistenţa unei relaţii semnificative între  vârstă şi dependenţa de smartphone este confirmat şi de alte studii, precum cel al lui Vujić și Szabo (2022), prin care s-a demonstrat că vârsta nu corelează semnificativ cu dependenţa de smartphone.

Totuşi, sunt multiple studii (pe care ne-am bazat la elaborarea ipotezei) care confirmă ipoteza, printre care şi studiul transnaţional, amplu, realizat de cel al lui Olson şi  colaboratorii în 2023 cu participarea a 50.423 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 90 de ani din 195 de țări și subdiviziuni.

Acest studiu a confirmat că dependența de smartphone scade odată cu vârsta, tendință descendentă constatată în majoritatea țărilor analizate, inclusiv România. De notat însă că acest studiu a implicat foarte mulţi participanţi, cu un număr foarte mare de persoane relevante statistic la ambele extremităţi ale intervalului de vârstă, spre deosebire de studiul nostru, care are limita numărului redus de participanţi.

În ceea ce priveşte diferenţele de gen care corelează diferit cu dependenţa de smartphone, rezultatul studiului nostru deşi infirmă ipoteza potrivit căreia femeile ar avea un nivel mai ridicat al dependenţei de smartphone reflectă concluziile altor studii (de exemplu, Yoon JY, Jeong KH, & Cho HJ, 2021) prin care s-a arătat că nu există o relație între gen și dependența de smartphone, smartphone-urile devenind omniprezente, iar dependenţa de smartphone fiind astfel un fenomen global, care afectează toate genurile.

Pe de altă parte, sunt şi studii pe care l-am avut în vedere la eleborarea ipotezei (precum Vujić A. & Szabo A. (2022) sau Arpaci I & Kocadag UT (2020) care, plecând de la nivelul de emoţionalitate al femeilor arată că genul influențează dependența de smartphone, concluzia explicită, așa cum este menționată în abstractul și textul studiului lui Vujić A. & Szabo A. (2022) fiind: “Femeile au prezentat o dependență de smartphone mai mare decât bărbații, dar efectul vârstei nu a fost semnificativ.” La fel, a confirmat specific pentru România şi amplul studiu global realizat de Olson şi colaboratorii în 2023 (Olson et. al., 2023).

Totuşi, de avut în vedere că variabilitatea individuală și factorii contextuali pot avea un rol mai important decât caracteristicile demografice în explicarea dependenței de smartphone.

Modelul de regresie multiplă și implicațiile sale

Modelul de regresie multiplă a indicat că, din variabilele analizate, doar stima de sine a fost un predictor semnificativ al dependenței de smartphone, explicând aproximativ 14,5% din variația acesteia.

Acest rezultat subliniază importanța stimei de sine ca factor central în înțelegerea și prevenirea dependenței digitale. De asemenea, stilul de atașament anxios se dovedește a fi asociat cu un risc crescut de dependență, în timp ce stilul evitant, vârsta și genul nu par să influențeze semnificativ acest fenomen în cadrul eșantionului analizat.

La fel, şi în cadrul studiului realizat de Olson et. al. (2023) modelul vârstă-sex a explicat o proporție relativ mică din varianța dependenței de smartphone în România, sugerând că alți factori joacă un rol mai important.

În concluzie, studiul de față evidențiază rolul esențial al stimei de sine şi al ataşamentului anxios în predicția dependenței de smartphone, confirmând astfel importanța acestor variabile psihologice în cadrul comportamentelor digitale problematice.

Aceste rezultate au implicații practice importante, sugerând că intervențiile psihologice orientate spre creșterea stimei de sine și gestionarea anxietății relaționale pot contribui la reducerea riscului de dependență de smartphone.

De asemenea, strategiile de prevenție ar trebui să fie personalizate, ținând cont mai mult de caracteristicile psihologice individuale decât de criterii demografice.

2.5. Limitele studiului

În interpretarea rezultatelor obținute, este esențial să fie recunoscute și discutate o serie de limitări metodologice și conceptuale care pot influența validitatea și generalizabilitatea concluziilor.

Dimensiunea și structura eșantionului

O primă limitare importantă este reprezentată de dimensiunea relativ redusă a eșantionului (N = 132), precum și de distribuția inegală a participanților în funcție de gen (79,5% femei, 20,5% bărbați). Această disproporție poate afecta puterea statistică a analizelor comparative între grupuri și limitează capacitatea de a generaliza rezultatele la populația generală.

În plus, vârstele tinere nu au fost în mod semnificativ reprezentate astfel încât sa se poată realiza o reală comparaţie între scorurile la dependenţa de smartphone ale celor tineri prin raportare la cei mai în vârstă.

Metoda de colectare a datelor: auto-raportarea

Toate datele au fost colectate prin intermediul unor instrumente de auto-raportare. Această metodă este susceptibilă la o serie de distorsiuni, precum dorința de a răspunde social acceptabil, supra- sau subestimarea propriilor comportamente și dificultăți de introspecție.

Astfel, validitatea datelor poate fi afectată de subiectivitatea răspunsurilor participanților. În același timp completarea chestionarului în mediul online poate fi o limită semnificativă întrucât participanții puteau fi afectați de mediul în care se găseau la momentul completarii. În felul acesta participanții au completat în condiții de mediu diferite care le poate afecta calitatea răspunsurilor.

Lipsa unui mediu uniform poate reprezenta o limită a prezentului studiu. La aceasta se adaugă momentele diferite de completare în timp a chestionarului (fie dimineața devreme, fie seara târziu), ceea ce poate explica o serie de diferențe în datele obținute.

In plus, fiind vorba de chestionar bazete pe auto-raportare independentă a datelor este dificil de estimat care a fost înţelegerea exactă a itemilor şi aprecierea corectă a nivelurilor pe scala Linkert.

Designul transversal

Studiul are un design transversal (cross-sectional), ceea ce înseamnă că datele au fost colectate la un singur moment în timp. Acest tip de design nu permite stabilirea relațiilor cauzale între variabile, ci doar identificarea unor asocieri sau corelații.

Astfel, nu se poate concluziona dacă, de exemplu, stima de sine scăzută cauzează dependența de smartphone sau dacă dependența de smartphone contribuie la scăderea stimei de sine.

Abateri de la normalitatea distribuțiilor

Testele de normalitate au indicat abateri semnificative pentru unele dintre variabilele principale (de exemplu, pentru variabila dependenţa de smartphone – SPATOTAL).

Deși au fost utilizate metode statistice nonparametrice adecvate pentru astfel de situații, aceste abateri pot limita aplicabilitatea unor analize mai avansate și pot afecta interpretarea rezultatelor.

Lipsa unor variabile de control suplimentare

Modelul de regresie a inclus doar un set restrâns de predictori (vârstă, gen, stimă de sine, atașament anxios și evitant), fără a controla pentru alți factori potențial relevanți, cum ar fi nivelul de educație, statutul socio-economic, alţi factori de personalitate sau contextul social și profesional.

Generalizabilitatea rezultatelor

Având în vedere specificul eșantionului și contextul cultural în care a fost realizată cercetarea, rezultatele pot să nu fie generalizabile la alte populații sau culturi.

De asemenea, dintre scalele utilizate în acest studiu doar Scala Rosenberg privind măsurarea stimei de sine este validată pe populaţia din România (Robu V., Sandovici A. & Pruteanu L., 2015), pe când Chestionarul Tipurilor de Atașament pentru Adulți (Adult Attachment Questionnaire – AAQ), dezvoltat de Simpson, Rholes și Phillips (1996) nu a fost validat pe populaţia din România potrivit cercetării realizate (chiar dacă traducerea sa în limba româna se poate găsi pe siteul testcentral.ro), iar Smartphone Addiction Scale (M. Kwon, D-J. Kim, H. Cho and S. Yang, 2013) nu fost validat pe populaţia românească şi nici nu există într-o traducere oficială în limba română, fiind o traducere proprie pentru scopul acestui studiu.

De aceea, deşi Scala Rosenberg validată pentru populația românească poate limita comparabilitatea cu studii internaționale, totuşi nevalidarea celorlalte două instrumente aduce limitări chiar mai mari.

2.6. Direcții viitoare de cercetare

O primă direcție majoră vizează optimizarea caracteristicilor eșantionului.

Studiile viitoare ar trebui să urmărească recrutarea unor eșantioane de dimensiuni considerabil mai mari, pentru a spori puterea statistică și a minimiza eroarea de eșantionare. Este imperativă asigurarea unei distribuții echilibrate a participanților în funcție de gen, depășind disproporțiile observate în cercetarea actuală (e.g., 79,5% femei vs. 20,5% bărbați).

Acest echilibru este crucial pentru a permite analize comparative robuste între grupuri și pentru a generaliza concluziile la nivelul ambelor sexe. De asemenea, o reprezentare mai variată a categoriilor de vârstă, incluzând în mod semnificativ adolescenții și tinerii adulți alături de segmentele mai în vârstă ale populației, este esențială.

Această abordare ar facilita comparații solide între scorurile dependenței de smartphone la diferite grupe de vârstă, abordând lacunele actuale privind dinamica fenomenului pe parcursul dezvoltării.

O a doua direcție fundamentală se referă la diversificarea metodelor de colectare a datelor şi standardizarea condițiilor de administrare a chestionarelor online. Studiile ulterioare ar trebui să asigure un mediu uniform de completare sau prin înregistrarea factorilor contextuali pentru a controla statistic influența acestora.

O a treia direcție esențială vizează tranziția de la designuri transversale la cele longitudinale. Implementarea studiilor longitudinale ar permite observarea evoluției dependenței de smartphone în timp și elucidarea relațiilor de cauzalitate, de exemplu, dacă stima de sine scăzută precede și contribuie la dependența de smartphone, sau invers.

A patra direcție subliniază necesitatea extinderii generalizabilității rezultatelor dincolo de specificul eșantionului și al contextului cultural actual. Studii transculturale ar fi benefice pentru a înțelege dacă relațiile identificate (e.g., între stima de sine, atașament și dependența de smartphone) se mențin în diverse culturi, având în vedere diferențele în normele sociale, utilizarea tehnologiei și percepția sănătății mentale.

Adoptarea acestor direcții viitoare de cercetare va contribui la dezvoltarea unui corp de cunoștințe mai robust și mai nuanțat, oferind o bază solidă pentru elaborarea unor intervenții psihologice eficiente, țintite pe prevenirea și reducerea utilizării problematice a tehnologiei digitale.