Frica de moarte și implicațiile sale psihologice și sociale

Conform rezultatelor statistice obținute în baza aplicarii regresiei liniare ierarhice și regresiei liniare stepwise ipoteza prezentei cercetări cu privire la stima de sine care prezice în mod semnificativ negativ anxietatea de moarte a fost confirmată. De asemenea, a fost confirmată și ipoteza potrivit căreia intoleranța la incertitudine și stilul de atașament anxios și evitant prezic în mod semnificativ pozitiv anxietatea de moarte, însă doar parțial, strict cu privire la variabila intoleranța la incertitudine. Astfel, a fost confirmată predicția negativă dintre stima de sine și anxietatea de moarte și predicția pozitivă dintre intoleranța la incertitudine și anxietatea de moarte, dar nu si predicția pozitiva dintre stilul de atașament anxios și stilul de atașament evitant și anxietatea de moarte.

În primul rând, prezenta cercetare a arătat ca există o corelație negativă semnificativă între stima de sine și anxietatea de moarte, și o corelație pozitivă semnificativă între intoleranța la incertitudine și anxietatea de moarte, ceea ce înseamnă ca persoanele cu o stimă de sine ridicată au un nivel scăzut al anxietății de moarte. În schimb persoanele cu un nivel ridicat al intoleranței la incertitudine au si un nivel ridicat al anxietății de moarte.
Acest rezultat este susținut si de către cercetarile anterioare care arată ca indivizii care au nivel ridicat al stimei de sine și o intoleranță scăzută la incertitudine au un nivel al anxietății de moarte mai redus (Lowe & Harris, 2019). Acest lucru se află în strânsă legatură cu ideea conform căreia stima de sine ridicată reflectă o sentimentul unei viați trăite cu sens (Routledge și colab., 2010) și de aici o anxietate mai mica față de moarte. Rezultatele prezentului studiu confimă rezultatele studiului realizat de Schmitt & Allik în 2005 cu privire la stima de sine și anxietatea de moarte care a arătat că o stima de sine ridicată corelează cu o anxietate scazută. Studiul respectiv a implicat 16.998 de participanți din 53 de țări.

De asemenea intoleranța la incertitudine scăzută denotă o acceptare mai mare a necunoscutului și a imprevizibilului ceea ce conduce la o anxietate legata de moarte mai mică.
Rezultatele analizei datelor nu au confirmat însă și ipoteza potrivit căreia stilul de atașament anxios și evitant prezic pozitiv, în mod semnificativ, anxietatea legată de moarte. Spre deosebire de aceasta, așa cum arătam în secțiunea teoretică a acestei lucrări, studiile anterioare au arătat ca stilul de atașament este un predictor semnificativ al anxietății de moarte, mai ales pe dimensiunea sa de stil de atașament anxios. Totuși, în cadrul respectivelor studii, stilul de atașament nu apărea alături de variabilele independente stima de sine și intoleranta la incertitudine (precum și alături de factorii demografici gen și vârstă, ca în modelul din prezenta lucrare).

De asemenea, în cadrul modelului 5 prezentat mai sus, vârsta și genul nu s-au dovedit a fi factori predictivi semnificativi ai anxietății de moarte, în ciuda faptului că în alte studii acestea au apărut a fi. Si în acest caz, alăturarea cu ceilalți factori stima de sine, intoleranța la incertitudine și stilul de atașament poate conduce la absența caracterului semnificativ al acestor factori în cadrul modelului. Totuși, considerați separat în cadrul modelului 2, care este de asemenea un model semnificativ (p = 0,008), acești factori demografici s-au dovedit a fi semnificativi (în modelul 2, pentru gen, p = 0,031, β = 0,149, iar pentru vârstă, p = 0,049, β = – 0,136).
Rezultatele au arătat că cu cât vârsta este mai înaintată, cu atât scade anxietatea de moarte, ceea ce este în acord cu unele dintre studiile precedente (Russac și colab., 2007). Genul este însă un predictor mai bun decât vârsta, femeile fiind mai expuse anxietății de moarte decât bărbații, potrivit unor studii.

În concluzie, în studiul de fată s-a urmarit punerea împreună a unor variabile independente care nu au mai fost analizate în această compunere (stima de sine, intoleranta la incertitudine si stilul de atașament) prin raportare la variabila dependentă anxietatea legată de moarte, și determinarea dacă aceste variabile independente pot prezice anxietatea legată de moarte. Studiul actual aduce ca aport descoperirea modelului predictiv care include stima de sine, intoleranța la incertitudine și stilul de atașament intr-o formula neexplorată în alte studii, arătând ca stima de sine prezice semnificativ pozitiv anxietatea de moarte, iar intoleranța la incertitudine prezice semnificativ negativ anxietatea de moarte.

Limite

Limitările au fost date de circumstantele determinarii lotului de participanti, de aceea rezultatele studiului nu pot fi extrapolate, neavând validitate externă din perspectiva modului in care s-a putut realiza cercetarea. Au răspuns cei care au dorit după ce au vazut anuntul pe rețelele sociale. De aceea, nu s-a putut asigura o distribuție echilibrată de femei si barbati, si nici evitarea concentrării în grupa de vârsta 18-50 de ani.

Astfel, o potentiala limita a acestui studiu este aceea că participanții la acesta sunt preponderent de gen feminin (171 v 39). Acest aspect limitează generalizarea rezultatelor. În ciuda acestui lucru, această disproporție a avut si avantajul de a arăta că genul este un factor predictiv semnificativ. Totuși, pentru studiile viitoare ar fi recomandabil să fie creat un design de cercetare care să asigure un echilibru între numărul de participanți din ambele genuri pentru a determina dacă rezultatele rămân neschimbate sau nu.

O altă limitare a fost la nivelul vârstei participanților, astfel că cei mai mulți dintre aceștia s-au găsit în grupa de intervalul de vârstă 18-50 de ani, grupa de vârstă de de peste 50 de ani fiind mai puțin reprezentată. Pentru scopul generalizării rezultatelor ar fi recomandabil ca în studiile viitoare să fie asigurat un mai bun echilibru între grupele de vârstă.

În același timp completarea chestionarului în mediul online poate fi o limită semnificativă întrucât participanții puteau fi afectați de mediul în care se găseau. În felul acesta participanții au completat în condiții de mediu diferite care le poate afecta calitatea răspunsurilor. Astfel, lipsa unui mediu uniform poate reprezenta o limită a prezentului studiu. La aceasta se adaugă momentele diferite de completare în timp a chestionarului (fie dimineața devreme, fie seara târziu), ceea ce poate explica o serie de diferențe în datele obținute.

În plus, ciuda consistenței interne ridicate a scalelor utilizate pentru prezentul studiu, scala Rosenberg privind măsurarea stimei de sine, la fel ca și toate celelalte scale de auto-raportare a stimei de sine, poate fi contaminată într-o oarecare măsură de preocupările participanților de a fi dezirabili din punct de vedere social (iar de obicei este de dorit din punct de vedere social să existe o stima de sine ridicată, de exemplu).

Pentru a face chestionarul atractiv și a facilita completarea acestuia, scalele utilizate au avut un numar mic de itemi. Totuși scalele utilizate sunt dintre cele mai analizate și folosite în studiile efectuate de-a lungul timpului, ținând cont că scala Rosenberg privind stima de sine datează încă din anii ’60 iar scala Templer privind anxietatea de moarte dateaza din anii ’70. Scala care vizează stilul de atașament este însă o scală ce implică doar două dimensiuni, stilul de atașament anxios și stilul de atașament evitant, fără a lua în calcul stilul de atașament securizant. Aceasta poate fi o limită, care se poate corija în studiile viitoare prin utilizarea unei scale care să acopere în mod expres și această dimensiune.
De asemenea, chestionarul nu a conținut informatii cu privire la mediul urban sau rural al participantilor sau nivelul de studii absolvite, plecând de la prezumția că vasta majoritate a participanților provin din mediul urban și au cel puțin studii universitare, având în vedere contextul în care au completat chestionarele.
Direcții viitoare de cercetare

Anxietatea de moarte este o temă existențialistă care a determinat realizarea multor studii și care va determina realizarea și altor studii în viitor datorită impactului masiv al acestui element asupra vieții oamenilor. Determinarea acelor factori care au legatură sau chiar prezic nivelul anxietății de moarte este extrem de utilă pentru ca indivizii să poată sti ce calibrări să facă pentru a reduce nivelul acestei anxietăți.

De aceea, este important ca în continuare să fie realizate astfel de studii având drept variabilă dependentă anxietatea de moarte, dar cu includerea și a altor variabile independente. Cercetarea mai granulară pe grupe de vârstă, gen sau alte contexte de viață poate scoate la iveală factori esențiali în prezicerea anxietății legate de moarte, care îi pot ajuta pe oameni să se poziționeze mai bine, să se cunoască mai bine, să se auto-gestioneze mai bine și să nu fie surprinși de diferitele stări prin care trec în contextul anxietății legate de moarte.

O literatură empirică mare și în creștere a documentat nenumăratele moduri în care oamenii gestionează frica legată de moarte. Deși detaliile precise ale procesului defensiv pot varia destul de substanțial de la un individ la altul, procesul în sine pare a fi un universal uman. Din această perspectivă, cunoașterea factorilor activatori ai anxietății de moarte si managementul lor din timp pot conduce la o viață mai bună.